Hraneste-ma!
Ieri m-am uitat la un film – Feed (2005) – care mi-a amintit de un fetish extrem – obezofilie. Sunt fascinata intr-un fel sau altul de mancare si in anumite cazuri gasesc satisfactie sexuala imbinand erotismul cu mancarea dar pana si mie obezofilii mi se par mult prea…extremi pentru gusturile mele.
Obezofilia (feederism) este o forma extrema de dominare consensuala prin dependenta. “Feeder”-ul (cel care hraneste) isi va hrani cu placere “feedee”-ul (sau “gainer”), urmarind cu satisfacere cresterile acesteia in greutate. Placerea ingurgitarii unor cantitati uroase de mancare, incurajarea “imbuibarii”, servirea hranei, urmarirea cresterii in greutate si a modificarilor trupului celui hranit reprezinta satisfactia celor doi parteneri. Practic, el (cel care hraneste) este partea dominanta in acest tip de relatie, chiar daca aparent el este cel care satisface dorintele partenerei. Practic, ajungand la greutati impresionante, femeia hranita in exces se gaseste in imposibilitatea de a se mai misca, devenind total dependenta de cel care o hraneste si o ingrijeste. Am folosit pronumele “el” pentru a-l descrie pe “feeder” si “ea” pentru a o descrie pe “feedee” pentru ca din documentarea facuta de mine nu exista cazuri in care femeia sa fie cea care isi atribuie rolul de hranitor (probabil este mult prea obisnuit in cadrul social unanim acceptat acest rol si de aceea nu se transforma in fetish 😛 ). Obezofili se pot numi si “appreciatorii” – cei care nu hranesc sau se lasa hraniti dar acre urmaresc cu interes progresele facute si ajuta astfel la incurajarea gainer-ului.
Imi este greu sa afirm daca obezofilia se poate sau nu incadra in practicile BDSM. Este un act consensual. Si contrar celor prezentate in filmul “Feed” nu este atat de grotesc si lipsit de sentimente afective. Din contra. Legatura dintre cel care hraneste si cel care este hranit este extrem de puternica. Pe de alta parte, fiind o practica extrema, modifica total trupul si psihicul celui care este hranit – lucru cu care nu sunt de acord.
Acum mai multi ani am urmarit pe Discovery un documentar despre obezofili. Evident, modul in care era prezentata aceasta practica ii transforma pe cei care isi hraneau partenerele intr-un fel de monstrii. Cred ca adevarul este totusi undeva la mijloc. Practic cei care aleg sa fie hraniti sunt de cele mai multe ori persoane cu probleme de greutate, care gasesc in adoratia hranitorului un refugiu, simtindu-se admirati si apreciati intr-o societate in care frumusetea este calculata dupa “cat de slab esti” si grasimea in exces este considerata un handicap major in gasirea unui partener.
Voi ce parere aveti?
PS: documentarul de care spuneam il gasiti AICI . Si inca ceva – filmul Feed merita urmarit. Eu l-as cota cam la 3 stele.
4 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
Atractia catre partenere obeze este veche de cand lumea. Eu chiar am un fetish pentru grasance, singura imagine pe care o asociez acestora fiind “face sitting”, eu fiind legat de pat cu fata in sus, la dispozitia… tuturor kilogramelor Ei…
Ideea e ca aceasta obezitate nu trebuie dusa la extrem intr-o relatie care se vrea BDSM. O femeie grasa dar care se poate misca in voie pe picioarele Ei poate fi intr-adevar o Stapana. O molusca insa care are nevoie de macara e cu totul altceva… e un fel de “Stapana intretinuta” care a ajuns la mila sclavului.
Si totusi, desi nu am vazut filmul, ideea de a fi sclavul unei “balene” pe care sa o hranesc si s-o intretin eu insumi imi place muuult de tot!
Imi povestea cineva ca undeva prin Anglia ar fi o Domina extrem de grasa – atat de grasa ca nu se prea ridica din pat. Si ii place sa isi puna sclavii sa isi faca singuri “chestii” la cerea ei.
Pai si tu esti grasa, normal sa te atraga asta..;)
Aoleu…..ce porcarie………………